Interviul original in limba franceza, vezi textul urmator
Filozoful Dany-Robert Dufour este profesor in stiintele educatiei la Universitatea Paris VIII, director de programe la Collège international de
philosophie. A scris numeroase lucrari, printre care: Folie et démocratie (1996, Gallimard), L`Art de réduire
les têtes (2003),
On achève bien les hommes (2005) si Le Divin Marché (2007), la
Éditions Denoel.
In recenta
sa carte, Dany-Robert Dufour analizeaza
modalitatile in care omul contemporan sufera transformari radicale in era post-moderna. Lipsit de orice valoare absoluta sau transcendentala, chemat sa juiseze fara limite de bunuri si servicii
de consum, aparent nelimitate, moartea subiectului critic este programata. Autorul descrie aspectele revolutiei culturale neoliberale din ultimele doua decenii. Incotro ne va
duce?
Lipsa reglementarii politice incurajeaza
coruptia
Manola Romalo: De la mijlocul lui februarie, un scandal de mare amploare
zguduie Germania: in jur de 700 de personalitati sunt suspectate de frauda fiscala, catre Lichtenstein. Socati de faptul ca sefii economiei s-au sustras „datoriei de solidaritate prin plata impozitului pe venit” politicienii le cer sa „dezvolte o noua
etica profesionala”. Aceste principii morale sunt compatibile cu preceptele „Pietei Divine „?
Dany-Robert Dufour: In legatura cu
obligatia de solidaritate, urmatoarele se pune problema: politicienii si oamenii in general, cer o „noua etica”. In acest context, cred ca trebuie sa facem o diferenta intre ceeace se numeste
„capitalism de tip renan”, pe care-l cunoasteti in Germania, care implica efectiv un anumit numar de principii etice si capitalismul de tip nou, cu care avem de-a face in prezent. Este
capitalismul ultra-libéral, care nu se mai impiedica de aceste principii morale, pentru ca se sprijina pe un singur principiu: interesul privat. Sperand ca suma intereselor private va face
bogatia si interesul public. Prin urmare, cred ca toate cazurile masive de coruptie care apar in momentul de fata in lume, nu numai in Germania dar si in Franta, in Statele Unite si in alte parti
arata ca indivizii care conduc lumea acestor intreprinderi se afla intr-o pozitie de „calculatori rationali”.
M.R. : In ce fel de logica vor actiona ?
D-R Dufour: Vor incerca sa puna in
balanta un maximum de interese, de satisfactii si de resurse financiare care le pot obtine, avand cele mai minime riscuri. Deci acesti oameni s-au gandit la un moment dat ca nu aveau multe
riscuri facand aceste lovituri limita, lovituri riscate pentru a-si mari si mai mult beneficiile personale. Acest nou capitalism usor colorat de ultra-liberalism, plaseaza toti membrii societatii
in pozitia de a fi „calculatori rationali”, pentru a incerca sa scoata un maximum de interese, punand in balanta riscurile care le pot lua pentru a obtine acest interes maximal. Aceasta este noua
lege, noua antropologie a pietei. In aceasta antropologie ultra-liberala, se recomanda cu insistenta „fraul liber” fara orice reglementare, sperand ca se va produce astfel bogatie pentru toti.
Este evident ca acest lucru incurajeaza coruptia.
Prinsi in propriul egoism, indivizii sunt pusi in turma
M.R.: Tocmai in numele
neoliberalismului, statul abandoneaza tot mai mult orice reglementare.
D-R Dufour: Ceeace poate descuraja
coruptia, inerenta lumii afacerilor, este efectiv sa poata exista o reglementare. Aceasta nu poate absolut de loc sa provina din auto-disciplina indivizilor, pentru ca indivizii sunt pusi tocmai
in pozitia de a se afla intr-o continua auto-depasire, in marirea permanenta a propriilor bogatii. Deci acesta reglementare nu poate veni decat din partea unui stat care modereaza intr-un fel
poftele individuale. Or, daca va ganditi la dogma ultra-liberala, aceasta vrea sa se dezbare de toate regulile de moderatie. Cuvantul de ordine este: frau liber, mai putin stat”. Aceasta lozinca
produce tocmai mai multa coruptie.
M.R.: Contrar metodelor represive folosite de sistemele naziste sau comuniste,
inregimentarea in turma a populatiei are loc in lipsa unei constientizari a acesteia. Cu ce mijloace ?
D-R Dufour : Pentru a intelege acest lucru, trebuie sa revenim la principiul pe care functioneaza ceeace numesc „Piata
Divina”. Este un principiu enuntat acum trei secole, care a necesitat timp sa se difuzeze, dar acum este larg propagat in societatile noastre. Este aproape o ecuatie. Aceasta teorema a fost
enuntat pentru prima oara in 1705 de Bernard de Mandeville (1), inspiratorul gandirii neo-liberale: „Viciile private fac averea publica.” Ori, acest principiu permite ceeace eu numesc „punerea in
turma a populatiilor”. Cum are loc ? Ei bine, are loc pentru ca piata promite „sa satisfaca toate necesitatile indivizilor”. Ajunge deci sa vreti ceva, in functie de viciile, de egoismul sau de
interesele private, si piata va putea sa va ofere orice obiect manufacturat, orice serviciu comercial, orice fantasma care sa corespunda apententei si poftei de supra-putere. Piata reuseste in
acest domeniu foarte foarte bine. Difuzeaza cantitati de produse comerciale, produse culturale, etc. prin care prinde indivizii, prin egoism. Si,
odata ce fiecare in mod individual este prins prin propriul egoism, vor fi puse intr-un fel in mari turme de consumatori care trebuie constant duse la adapat spre asa-zise (supposées) surse de buna-stare. Prin urmare, obiectele laudate constant de publicitate, peste tot, la televizor, in ziare, etc. promit realizarea
fericirii.
M.R. In „Piata Divina” descrieti transformarile suferite de relatiile sociale
in decursul ultimelor doua decenii. Cum functioneaza acestea in societatile neoliberale?
D-R Dufour : Avem de-a face cu un nou tip de legatura sociala. Nazismul nu functiona in acelasi fel, pentru ca functiona
pe ideea ca seful exprima spiritul poporului superior, poporul german. Deci: trebuie sa existe identificarea cu seful pentru a regasi spiritul poporului. Comunismul functiona pe ideea ca va
realiza idealurile proletariatului: trebuia sa te identifici un partidul si cu seful partidului pentru a realiza idealurile proletariatului. In democratiile neo-liberale, identificatia nu se mai
face cu seful si pe un asa-zis individ care va sti sa realizeze toate pasiunile, toate satisfactiile si toate pulsiunile sale. Punerea in prim plan a unui ins care va fi frumos, puternic,
splendid, mereu tanar, peste tot in acelasi timp, etc. Asa se prind indivizii pentru a fi pusi in marile turme de consumatori. Prin urmare, ceeace-am putea spune in incheiere, este ca
democratiile liberale incheie un proces care fusese inceput demult. In capitalism se vorbe de mult de proletarizarea indiviziilor, pentru a degaja profituri maxime. In democratiile liberale
exista un complement, care este proletarizarea consomatorului, ale carui deziderate sunt formatate pentru ca, fiecarei dorinte sa-i corespunda un obiect fabricat, un serviciu, un produs cultural,
etc.
M.R. In recentele dvoastra lucrari, analizati transformariile antropologice pe
care le indura noul „om nou”, creat de Piata Divina. Puteti sa ne descrieti cateva?
D-R. Dufour : Aceste transformari ideologice sunt considerabile. De ce? Pentru ca inainte, legatura
sociala era asigurata prin faptul ca exista o reglementare morala, in sensul religios al termenului, care dicta o serie de porunci, care incepeau toate cu: „Sa nu”. Sa nu furi, omori, convoiter
femeia vecinului, sa nu minti, sa nu faci faux témoignages, etc. Din momentul in care aceasta maxima libera se implementeaza – o amintesc : „Viciile private fac averea publica” – avem de-a face
cu un „om nou”, in masura in care nu mai este reprimat in pasiunile si in pulsiunile sale, ci, dimpotriva, trebuie sa le lase liber curs. Acest om nou se caracterizeaza prin a fi depasit de
pasiunile si pulsiunile sale deoarece piata este aceia care – se presupune – ca le va satisface in intregime. Acest om nou este un individ care nu mai are de loc un ideal de control si de masura
asupra sa insisi, o etica. Este din contra cineva depasit, care devine un fel de sclav al pasiunilor si pulsiunilor sale. Acest lucru caracterizeaza transformarea antropologica a acestui om
nou.
M.R. Care este rezultatul?
D-R. Dufour : Rezultatul un om care
nu mai este critic, care, in orice domeniu nu mai stie sa se franeze. Din acest punct de vedere, sunt toti identici: de la cei mai bogati la cei mai saraci. Pentru cei bogati, se vede si cu
scandalul din Germania: nu reusesc sa se franeze. Si cei mai saraci, se vede cu ceeace s-a intamplat in Franta, cu revolta tinerilor din periferii – ei nu ajung sa controleze pasiunile si
pulsiunile lor, vor si ei sa acceda la bunurile de consum pe care ceilalti le poseda. Este marea transformare antropologica: inainte avem de-a face cu un om care trebuia sa se controleze si acum
avem de-a face cu un om care trebuie sa se lasa dus de pasiunile sale si de pulsiuni. Acest lucru este pentru filosofii, de la Greci incoace, cel mai teribil lucru care se poate intampla unui om.
Pentru ca, intr-un fel devine sclavul pasiunilor si pulsiunilor sale. Nu se mai afla in pozitia de a reflecta la tot ceeace il „traverseaza” – din contra, trebuie sa se lase dus. Prin urmare,
trecem de la un ins critic la un ins flexibil care trebuie sa consume ici si colea, fapt care produce noi ravagii despre care se va vorbi in curand....
Fara limite, ne indreptam spre
catastrofe ecologice si umane dramatice
M.R. : Descrieti noile tehnologii care vor servi, dupa cum suntem asigurati,
sa aduca buna-starea umanitatii. Organismele modificate genetic vor eradica foamea in lume, clonajul oamenilor va aboli bolile ereditare,
etc.
„ Omul este pe cale sa-si sculpteze propria statuie, chemata sa i se substituie.” Care ar putea fi consecintele acestor noi tehnologii
?
D-R Dufour : Consecintele acestor noi
tehnologii trebuie, evident, sa fie evaluate, pentru ca ele sunt considerabile pentru destinul umanitatii. Piata Divina promite productia infinita de bogatii. Dar problema este ca aceasta
promisiune este o promisiune falsa. De aceia Piata Divina este o religie falsa, pentru ca aceasta promisiune nu poate fi tinuta. De ce nu ? Foarte simplu. Pentru ca traim, nu intr-o
lume infinita, ci intr-o lume finita. Kant spunea: „Pamantul este rotund”. Resursele naturale in apa, energie, alimente, etc. sunt in cantitate
finita. Exista deci o insurmontabila contradictie intre promisiunea de productie infinita de bogatii si finitudinea resurselor necesare pentru a o produce. Capitalismul ultra-liberal se afla prin
urmare in pozitia in care trebuie sa rezolve aceasta contradictie. Ultra-liberalismul incepe acum sa utilizeze tehnici spunand: „Terra poseda resurse
finite in contradictie cu proiectul nostru. Atunci sa transformam Terra!”
M.R. : Cum se manifesteaza aceste proiecte?
D-R Dufour : Exista un proiect de
transformare a lumii in care economia marfurilor, ajutata de tehnologii, va viza modificarea a tot ceeace traieste! Pentru a transforma plantele, animalele si omul si a inventa un viu care sa
corespunda acestei fantasme de productie infinita de bogatie. Avem de-a face in acest caz cu strategiile „magi- vrajitori”. Ce inseamna organismele modificate genetic ? Inseamna ca stim sa citim
scriitura genetica a plantelor si a animalelor. Dar nu exista ratiuni, ca acest lucru sa se opreasca aici: si oamenii vor putea fi modificati! Se va modifica definitia omului. Deja un numar de
ganditori, din cei care apartin acestor magi-vrajitori aduc ideea ca „umanitatea batrana va fi in curand depasita de o noua umanitate.” O post-umanitate.
M.R. Un curent de gandire aparut acum vreo 20 de ani in Statele
Unite.
D-R Dufour : Da. Ma refer la curentul
„post-umanist”, foarte puternic in SUA, dar care ajunge acum in Europa. Trebuie deja sa apreciem consecintele...Ele se regasesc in tarile sarace. Pentru ca opinia publica a tarilor bogate stie sa
se protejeze mai bine impotriva acestor magi-vrajitori, produsi de tarile bogate. Incepem sa observam conseciintele devastatoare ale acestor ideologii. De pilda pentru diversitatea speciilor,
incalzirea climatica, poluarea apelor, a solului, etc. Toate aceste ravagii se vad in America Latina, in Europa de Est, in Africa. In tari in care nu exista nici-un baraj politic si moral care
poate impiedica actiunile acestor magi-vrajitori, in vederea transformarii, nu numai fantasmagorica, dar catastrofala a lumii ! Pentru ca acesti vrajitori se pozitioneaza drept „noi creatori” ai
vietii. Este o limita pe care omul ar trebui sa si-o puna. Daca nu, isi aroga puteri care releva de puteri divine, dar care sunt complet diabolice. Nimeni nu stie care vor fi rezultatele...Iar in
momentul de fata, principiul de precautie nu reglementeaza. Prin urmare, lumea in care traim este livrata acestor magi-vrajitori care sunt deja pe drumul de a schimba mediul in care traies
populatii sarace, cu toate conseciintele care le vedem in domeniile diversificarii speciilor, transformarii climatice, noile tehnolofii de fabricare a omului, clonajul, etc. Aceste transformari
vor fi probabil la originea unor foarte mari catastrofe, cu o amploare complet inedita...
M.R. Daca nu sunt stopate!
D-R Dufour : Bineinteles. Trebuie sa
intervina vointa responsabililor politici de a aplica riguros principiul de precautie si cel al reglementarii legislative.
Nu inseamna ca trebuie sa ne impotrivim tuturor inovatiilor tehnice. Dar nu trebuie sa ne lansam - pentru a satisface
multinationale, ca de pilda Monsanto – in experimente care vor duce la cresterea castigurilor acestora, cu riscul de-a produce conseciinte ecologice si umane dramatice.
Manola Romalo, Frankfurt
1. Bernard de Mandeville, Rotterdam, Olanda, 1670 – Hockney (langa Londra), 1733. Satirist si filozof
englez de origine neerlandeza. In „ Fabula albinelor ” (1714), sustine impotriva filozofului Shaftesbury, ca egoismul innascut poate concura la
binele colectivitatii, teza care a facut scandal in Secolul Luminilor.
Interviu cu Jean Ziegler